Diana Culic (Blog)

Ceea ce căutăm este înlăuntrul nostru. Oamenii caută stări precum fericirea, iubirea, libertatea, pacea, abundența, lipsa grijilor, calmul, lipsa stresului. Spunem că suntem bine, sau că suntem fericiți, atunci când ne „simțim” aşa. Aşadar, vorbim despre ce se întâmplă la interior.

Însă omul crede că ceva din exterior îi poate aduce aceste sentimente sau stări interioare. Şi de multe ori acest lucru ne dă impresia că ar fi pe alocuri adevărat.

Ne îndrăgostim de cineva şi credem că acel cineva ne va aduce fericirea. Credem că dacă acel cineva va rămâne mereu „al nostru”, noi vom rămâne mereu fericiți. Mergem într-o excursie exotică şi, pentru câteva zile, uităm de grijile de acasă; prin urmare considerăm că excursiile cât mai lungi şi mai dese sunt cheia spre eliberarea de griji. Alteori ne cumpărăm haine şi lucruri scumpe, frumoase, pentru a trăi sentimentul de abundență. Ne simțim bogați, noi, prosperi şi chiar fericiți în acele momente.

Singura problemă cu toate aceste acțiuni exterioare nouă este că sentimentele de libertate, abundență, lipsă a grijilor pe care ele ni le oferă dispar, mai devreme sau mai târziu.

Nimic din exterior nu ne poate oferi liniştea şi fericirea constantă şi continuă pe care o căutăm în interior, deoarece această fericire e o stare de spirit. Stările de spirit pot fi impulsionate de ceea ce facem, ne cumpărăm sau vizităm în viața noastră de zi cu zi, însă nu pot fi susținute la nesfârşit. Nimic exterior, oricât de imens ni s-ar părea, nu ne poate modifica în mod total şi iremediabil starea interioară. Nici în bine, nici în rău.

Altfel spus, dacă vrei un rezultat interior, trebuie să lucrezi la interior. Ideea că atunci „când voi avea mulți bani, voi fi fericită”, sau că „dacă aş avea o relație, aş fi fericită”, nu este decât o iluzie. Aceste „mişcări” exterioare ne vor aduce un impuls de fericire, însă acest impuls va acționa o perioadă de timp limitată asupra stării noastre interioare. Este întocmai ca şi hrana de zi cu zi. Când ne este foame, mâncăm. Când suntem full, spunem că ne-am săturat. Însă acea senzație de saturație nu va dura la nesfârşit. Foamea este o senzație fizică, ce ține de partea noastră materială – corpul. Dacă privim corpul precum o maşinărie, vom realiza că are nevoie de îngrijire constantă, întocmai precum o maşinărie.

Însa foamea spirituală sau emoțională nu este la fel, deoarece spiritul nostru nu este o maşinărie. Da, există şi cei care cred că omul nu este nimic mai mult decât un trup cu organe care susţin viaţa în el. Pentru aceştia, spiritul nu e ceva real. Însă pentru cei care cred sau cunosc că omul nu moare odată cu moartea trupului său, există un alt fel de foame – această foame emoțională sau spirituală. O foame pe care fie o hrăneşti superficial şi trecător, cu chestii exterioare care să o stimuleze din când în când, nesaturand-o complet niciodată, fie încerci să îi descoperi nevoile adevărate, care să îi ofere o îndestulare mai lungă şi mai profundă.

Aceasta foame merită cercetată, merită ascultată şi mai presus de orice nevoie materială, merită îndeplinită, deoarece ea este cea care ne va asigura starea aceea de pace şi fericire interioară, constantă, pe care ne-o dorim cu toții.