M-aş amesteca în lume, să mă pierd printre nevoi,
Să nu ştiu de al meu nume, să nu ştiţi de mine voi,
M-aş ascunde pe-o corabie, aş desprinde-o de la mal,
Aş fugi într-o pădure, călărind un falnic cal.
M-aş amesteca-n mulţime… şi mi-aş spune „anonim”
Şi mi-aş da chiar un restart, m-aş schimba şi-n buletin,
M-aş privi într-o oglindă, poate-aş da şi un printscreen
Iar apoi aş sparge-o-n şapte, să am ghinion din plin…
M-aş muta în stratosferă, să am spaţiul meu pustiu
Aş compune poezii, despre cum aş vrea să fiu
Mi-aş lua muzica cu mine, chiar de gât aş agăţa-o,
Şi-aş iubi-o…Aş atinge-o…Mai mult chiar.. Aş adora-o…
M-aş îmbrăţişa-n cuvinte, şi în rime imperfecte
Sau perfecte, nu contează, doar exprimă sentimente.
Aş închide ochii minţii. Inimii lacăt i-aş pune.
Şi-aş rămâne-n stratosferă. Aş pleca din lumi nebune.
Aş pleca, vă spun, pe bune.