Femeie… ştiu că ți-e greu.
Trăim într-o lume în care valorile înnăscute ale feminității noastre au ajuns să fie considerate dovezi de slăbiciune; nu doar de către ei, ci chiar de către noi înşine.
O lume care ne îndeamnă să fim puternice, fără să ne traseze nişte direcţii despre ce înseamnă, cu adevărat, puterea unei femei. Şi, în acelaşi timp, o lume care ne împinge spre superficialitate, spre buze botoxate, sprâncene tatuate şi o atitudine de inabordabilă.
Te cred că nu mai ştii cine eşti… sau mai bine zis, nu mai ştii cine trebuie să fii,ca să fii pe placul acestei lumi. Ai ajuns să te simți ca un trofeu, care trebuie câştigat de un exemplar musculos al sexului opus.
Şi, cu toate astea, draga mea… ştiu că ai iubit.
Ai iubit din fragedă copilărie, când încă depindeai de mama ca să-ți încălzească supa când veneai de la şcoală.
Ai iubit fără să ştii ce-nseamnă iubirea, ai iubit fără să ai măcar o idee despre ce ar trebui să primeşti înapoi. Ai iubit adânc, nebuneşte, idealist, prostește uneori. L-ai iubit pe fiecare, crezând că el e ultimul şi singurul demn de iubirea ta.
Iar apoi te-ai judecat aspru când toți, pe rând, au plecat, luându-ți cu ei o parte din suflet.
Ai iubit intens… şi-ai suferit pe măsură, jurându-ți, poate, ca data viitoare să fii mai deşteaptă.
Iar acum?
Acum te temi… E normal. Ți se pare de bun-simț, față de sufletul tău, să-l protejezi. Prea mulți ți-au promis eternitate şi-apoi duşi au fost. Stai liniştită, scumpa mea, ți-au făcut un bine.
Ți-au creat o nouă şansă la a te uita în interiorul tău. La a căuta, de data asta, mai adânc decât ai făcut-o pân-acum. Ți-au tăiat sufletul în mii de bucăți, doar pentru ca tu, acum, să poți să-l iei în palmele tale catifelate, să-l săruți, să-l priveşti, să-l cunoşti şi să-l recunoşti, iar apoi să-l întregeşti.
Coase-l!
…cu iubire.
Ştiu că poţi. Ai în tine un izvor de frumusețe, care se numeşte Dragoste.Şi permite-mi să-ți spun un secret: acesta e un izvor nesecat. Nu moare niciodată, oricât de mult ai crede că unii, când au plecat, ți-au luat tot ce era acolo.
Nu, draga mea. Dimpotrivă. Izvorul sufletului tău se curăță cu fiecare lacrimă pe care o plângi. Aş vrea să scriu cu litere de aur, dac-aş putea, să te conving că suferința, dacă o traieşti cum trebuie, e un balsam liniştitor, o enigmă de-o blândețe cum rar ți-e dat să-ntâlneşti şi care, la final, te umple de pace.
O binecuvântare.
Femeie, ştiu că tu crezi că e greu să mai iubeşti, în ziua de azi. Însă, dacă e să-ți transmit un singur gând asupra căruia să te opreşti acum puțin, acela ar fi:
E al naibii de greu să nuiubeşti!
… crede-mă pe cuvânt.
De aceea te rog, insist şi subliniez: să nici nu-ncerci vreodată.
Cu dragoste,
Diana.