Diana Culic (Blog)

Imaginează-ţi un joc de şah.

Porneşti cu un aranjament clar al pieselor de joc. Faci prima mutare.

A doua îţi este, încă, destul de liberă, necondiţionată de prima mutare. A treia la fel…

Continui aşa, până ajungi într-un punct în care mutările disponibile încep să îţi fie tot mai condiţionate de cele anterioare. Şi de cele ale partenerului de joc, bineînţeles. După cum şti, partenerul vrea şi el să câştige. Urmăriţi acelaşi lucru: victoria.

Aproape de finalul jocului, ajungi să nu mai ai nici piese, nici prea multe mutări disponibile. Aşa că, în funcţie de propriul tău mod de a juca, ai ajuns la final câştigând sau pierzând. Dacă ai câştigat, eşti bucuros. Dacă ai pierdut, ai nişte sentimente că se putea mai bine, că nu ai jucat cum a trebuit. Şi probabil te gândeşti să mai joci o partidă, să îţi iei revanşa. Dacă partenerul de joc acceptă, fă-o.

Viaţa este cadrul de joc, în acest caz tabla de şah.

Dumnezeu este Jocul. Este setul de reguli, este întregul Joc în sine, în completitudinea lui.

Tu eşti tu – liberul arbitru, care decizi ce mutări să faci pe tabla de şah, respectiv ce decizii să iei în Viaţă.

Partenerul de joc este reprezentat de întreg restul lumii.

Atât tu, cât şi partenerul de joc, urmăriţi să câştigaţi acea partidă. Aşa cum în viaţă, toţi urmărim să găsim fericirea, împlinirea, abundenţa, desăvârşirea, cum vrei să-i spui.

În funcţie de mutările tale, ajungi să câştigi sau să pierzi… „Viaţa”.

Dacă ai câştigat „Viaţa”, te simţi în rai. Fericire, împlinire, bunătate, bogăţie, divinitate.

Dacă ai pierdut-o, te simţi în iad. Regrete, suferinţă, durere, remuşcări, tragedie.

Şahul nu e un joc dificil. Dar necesită Inteligenţă. Aşa cum nici Viaţa nu e un joc greu. Dar necesită şi ea Inteligenţă, pentru a fi câştigată.

Nu voi intra în detalii despre regulile Jocului. Încă îl chestionez şi eu pe Dumnezeu, să le cunosc mai bine. Dar totuşi, sunt două reguli importante pe care le-aş putea intui:

1. Cunoaşte, acceptă şi respectă regulile Jocului, înainte de orice.
2. Fii cinstit şi corect cu partenerul tău de joc, nu umbla cu mişmaşuri.

Intuiţia îmi dă semnale bune de cele mai multe ori, aşa că s-ar putea ca în cadrul acestor reguli să se afle mult adevăr.

Suntem aruncaţi în joc de la naştere. Regulile le descoperim pe parcurs, dacă suntem interesaţi. Dacă nu, jucăm „Viaţa” fără să avem habar de reguli, şi ne mai şi mirăm de ce pierdem întruna.

Dumnezeu e Jocul. Cu regulile Lui. Dumnezeu este, în acelaşi timp, Cel care supraveghează Jocul.

Raiul e starea de bine. Starea de „a câştiga” Viaţa.

Iadul e starea de „a pierde” Viaţa.

O observaţie de notat în cadrul acestui joc: Viaţa „se joacă” o singură partidă. Nu ai şansa să îţi iei revanşa. Următoarea partidă va fi un alt joc, într-o altă… viaţă, probabil.

Nu juca haotic. Descoperă regulile, înainte de toate. Cunoaşte-le şi joacă conform lor. Foloseşte-ţi inteligenţa şi intuiţia.

Câştigă Viaţa.

🙂