Mai bine strânge-mă în brațe când sunt rea cu tine. Ști, răutatea nu se naște din bucurii, ci din suflete rănite.
Mai bine iartă-mi orgoliile, căci dacă ai ajuns să mă iubești, ai ajuns să mă cunoști. Și poți face diferența între cine sunt și cine nu sunt…
Mai bine păstrează-ți mintea curată și sufletul neatins, decât să te cobori în mocirla pe care o creez eu uneori. Sunt artistă, îți amintești? Uneori fac comedii, alteori doar tragedii. Las-o așa. Lasă-mă și pe mine în mocirla mea, ai încredere…
Mai bine râzi, din toată ființa și cu toată puritatea ta. Râzi și aleargă desculț, căci inima ta oricum nu poate fi tristă. Unde să mai încapă tristețea lângă atâta iubire?
Mai bine astupă-mi gura cu un sărut. Asumă-ți riscul să te mușc și vino și sărută-mă!
Mai bine nu-mi spune nimic rău, îmi spun eu destule, căci tu ești eu și eu sunt tu și împreună Una suntem…
Mai bine ia-mă de mână și aruncă-mă în mare, când vin valuri puternice. Nu, nu vreau să mor, ci vreau să zburăm peste ele. Sau ce credeai, că-ți dau drumul?
Mai bine hai să fugim în lume. Căci lumea prea fuge în inimile noastre și face ravagii prin ele, nu crezi?
Mai bine îți scriu, iar tu construiește-ți propria limbă, în care tot ceea ce scriu să fie doar ceea ce vrei.
Căci asta aș vrea să-ți spun mereu, dar nu sunt bună la cuvinte și încă nu știu să fiu eu.