Zilele trecute scriam despre „acel gen de bărbat”, axându-mă pe caracteristici interioare remarcabile la o persoană de sex masculin.
Articolul, aici.
Comentariile domnilor nu au ezitat să apară iar acest fapt mă bucură, deoarece îmi arată că există interes din partea lor faţă de ceea ce apreciem noi femeile, la un bărbat.
Multe dintre comentarii au adus în discuţie „acea femeie” care s-ar completa cu un „acel gen de bărbat”. Cum ar trebui să fie ea?
Din perspectiva unei femei, uite aşa:
Acea femeie care e conştientă de farmecul ei asupra bărbaţilor, dar şi-l păstrează pentru iubitul ei.
Acea femeie care are valori şi le respectă.
Acea femeie care ştie că raţiunea e însuşirea dominantă a bărbatului, iar sensibilitatea e înzestrarea naturală a femeii.
Acea femeie care ştie când e cazul să vorbească şi când trebuie să tacă.
Acea femeie care ştie să facă haz de necaz, cu simţul umorului şi capabilă de a nu lua totul prea în serios.
Acea femeie care apreciază gesturile mici.
Acea femeie care citeşte. Şi nu doar cancan.ro.
Acea femeie care ştie ce vrea să găsească într-un bărbat şi nu intră în relaţii doar de dragul de a nu fi singură.
Acea femeie matură psihic şi emoţional.
Acea femeie care nu se uită la telenovele. Nici în zilele obişnuite, dar cu atât mai puţin când e meci.
Acea femeie care vrea o carieră nu pentru a fi considerată egală cu bărbaţii, ci pentru că simte că are ceva bun de oferit lumii.
Acea femeie care ştie că un bărbat poate fi condus unde vrea ea. Dar e destul de inteligentă încât să nu se laude cu asta.
Acea femeie care ştie diferenţa între a fi frumoasă şi a avea un machiaj frumos.
Acea femeie care încearcă să gătească, chiar dacă nu ştie.
Acea femeie feminină, nu feministă.
Acea femeie care ştie că mama îi va fi întotdeauna o bună prietenă iar tatăl un umăr de sprijin.
Acea femeie care nu-şi compară iubitul cu foştii. Şi care ştie că fiecare ex e un om valoros. Altfel, nu ar fi avut o relaţie cu respectivul. (Nu-i aşa, ladies?)
Acea femeie care nu aşteaptă ca bărbatul ei să fie all-inclusive, ci care îşi alege partenerul după potenţialul pe care îl vede în el, ca om, ştiind că ea îl poate ajuta să evolueze.
Acea femeie care vrea să-l cunoască, înainte să-l iubească.
Acea femeie care îşi apreciază calităţile şi îşi acceptă defectele.
Acea femeie care nu se compară cu fiecare femeie care trece pe stradă, întrebându-se dacă o fi mai frumoasă ca ea.
Acea femeie care ştie că dacă vrea luna de pe cer de la iubitul ei, ar trebui să fie capabilă să fie steaua lui.
Acea femeie care ştie să fie copilă, iubită, amantă, prietenă pentru iubitul ei. Şi nu se plânge de multi-tasking.
Acea femeie care are demnitatea de a pleca dintr-o relaţie, când simte că nu mai are de ce să stea.
Acea femeie care ştie că iubitul ei o vrea frumoasă şi în casă, nu doar în oraş.
Acea femeie care ştie să folosească gelozia astfel încât să întreţină pasiunea în cuplu, fără a se transforma într-o isterică.
Acea femeie care ştie ce sunt acelea bune maniere şi încearcă să şi le transforme în obiceiuri.
Acea femeie care are un punct de vedere şi îl poate susţine argumentat, fără a da cu pumnul în masă.
Acea femeie care dacă e grasă, ştie asta iar dacă nu îi convine, face ceva în acest sens. Altceva decât să îşi întrebe partenerul „Sunt grasă?”
Acea femeie care are curajul să recunoască că se gândeşte la sex la fel de mult precum bărbaţii.
Acea femeie care îi dă bărbatului ocazia să fie bărbat. Chiar dacă „poate fata”. Şi nu doar în pat.


6 răspunsuri
Foarte complicate şi frumoase cele de mai sus. Însă…
Pe scurt, prin reductio ad absurdum, pot iubi o femeie pentru că îmi zâmbește din inimă (minimum minimorum, este mai mult decât suficient și incomparabil mai mult decât ar face orice femeie care se vede complexă fără să şi fie…).
De facto, tot restul este discutabil, sau convenabil, sau ireal, sau romantic-efemer, sau imposibil, sau o chestiune de noroc, sau prea bun să fie și adevărat, și permanent. Nu neg nimic, este posibil să existe oameni perfecți (nu i-am găsit încă…). Însă idealizările sunt, de regulă, tragice. Mă declar visător ancorat în realitate.
PS. „Citeşte” ar trebui să includă, printre sute de alte titluri, Madame Bovary, Un veac de singurătate, Tristan și Isolda, Renunțarea, O tragedie americană, Fiesta, Adio arme, Moartea unui comis voiajor, Anna Karenina, Procesul, Oameni și șoareci, Divina Comedie, Don Quijote de la Mancha, Middlemarch… mai bine o las moartă. 🙂
PERFECTA dizertatia
Seamonkey, îţi mulţumesc. 🙂
Foarte frumos,imi place!!! 🙂
Multumesc, Cristina!
O astefel de femeie nu se vede ca fiind o astfel de femei!
Am intalnit femei care se laudau ca fiind acea femeie si in realitate se afla la 180 de grade directie de inaintare.
In prima faza am fost dezamagit… insa nu stiu care parte din mine ma impinge sa respect femeia in continuare pentru ca pe viitor o sa am de castigat.
Nu imi place sa arunc totul intr-o oala, sa amestec si apoi sa spun totul e la fel.
Drept urmare lucrez la o intreaga retea de bloging gratuita destinata femeilor.