Aş vrea să scriu dar mintea-mi stă în loc.
Iar inima îmi pare că-i stângace.
Zâmbeşte şi mă lasă-n pace.
Ciudat. În mine totul tace.
Inspir, expir şi nu aud nimic.
Doar linişte-i în mintea mea concavă
Aş vrea să-mi spună măcar o braşoavă
Intenţionat cântată pe-o octavă.
Dar parcă şi de ciudă nu-mi spune nimic
Mă lasă să exist, iar ea şi-a luat concediu.
Mi-a dat ieri şase ore de preludiu.
E grav, aud alarma de incendiu.
Aş vrea să scriu dar mintea-mi stă în loc.
Căci pentru prima dată a fost futilă.
Nici exprimarea nu-mi mai e utilă.
Iar eu credeam că-n scris sunt mai abilă.
Aş vrea să scriu. Dar narghileaua e de vină.
Un răspuns
Let’s write something together 😉