Nu muri cât încă ești în viață.
Nu muri, tu suflet de război.
Nu te învârti spre cimitir ca și o ață
Învârtită pe un ghem de fire moi.
Scutură ‘nainte sufletul de cântec
Dă iubirea-n lume, n-o-ngropa.
Nu muri cu muzica în tine!
Tine-ți aer pentru a striga!
Nu te crede mort când încă suferi
Nu te crede mort când nu mai poți
Omule, târăște-te de-i musai,
Lasă-i să se mire, să te scuipe toți!
Nu cumva să mori cu viața-n tine!
Nu cumva să mori cât mai ești viu!
Nu te îndrepta spre veșnicie
Nu cât încă-n lumea asta mai ești Fiu!
Inspirată de o frântură de discuție pe care am auzit-o între un bărbat de aproximativ 40 ani și o femeie de vreo 60, care părea a fi mama lui. Bărbatul îi spunea femeii că, citez: „E normal să mai iasă și ea (se referea la o a treia persoană) cu oameni de vârsta ei… Nu vezi ca noi ne îndreptăm spre cimitir?”. Am încheiat citatul…