Dragi români de peste hotare,
Dragi români din ţară,
Dragi tineri de pe facebook,
Prin acest mesaj mă adresez mie şi celor ca mine, adică acelora care ne-am ales Preşedintele şi cărora ni s-a dat după cum am cerut.
Acum suntem bucuroşi. S-a născut în noi speranţa că se poate, că de azi începând, ţara asta se va schimba în bine. Totuşi, înainte de a desface şampania, vreau să ne promitem nouă înşine nişte lucruri.
Vreau să ne promitem că vom face tot ce ne stă în puteri pentru a ne ajuta Preşedintele să construiască acea ţară demnă de respect, responsabilă şi transparentă despre care vorbeşte.
Vreau să ne promitemcă vom încerca să-i înţelegem pe cei care au votat altfel decât noi, nu să pornim împotriva lor cu ură. Vrem unire, nu vrem dezbinare.
Vreau să ne promitem că vom rămâne solidari faţă de cei din diaspora chiar dacă alegerile s-au încheiat şi că ne vom lupta pentru a le lua partea când vor fi făcuţi “căpşunari” sau “spălători de vase” de către proprii lor concetăţeni, uneori chiar noi înşine. În fond, n-au plecat de bine ce le-a fost.
Vreau să ne promitem că vom fi mai rapizi în a sări în ajutor decât în a sări la luptă. Oricând, cu oricine.
Vreau să ne promitem că ne vom ocupa mai mult de viaţa noastră şi de cum am putea s-o îmbunătăţim, lăsând în pace capra vecinului. Cel mai adesea, timpul de care ne plângem toţi că nu-l avem şade exact în bârfele, invidiile şi amestecul în alte oale decât ale noastre. Mai puţine dintr-astea şi am avea toţi timp să ne facem viaţa mai bună.
Vreau să ne promitem că ne vom focusa pe bine şi că vom încerca să-l dezvoltăm, nu că vom sta în fața răului, urlând în gura mare „tuluoaie!”. Nu se va schimba nimic în țară dacă nu vom schimba nimic în noi. Avem nevoie să ne trezim curajul, voința şi spiritul românesc, autohton. În fond – nu o facem pentru țară în sine, ci pentru poporul ei, care suntem noi şi viitorii noştri copii.
Vreau să ne promitem că vom căuta să trezim în noi motivele pentru care suntem mândri de România, nu cele pentru care nu suntem. Să ne deschidem ochii şi să punem stop odată sloganului „săraca țară bogată, păcat că-i locuită”. Să ne demonstrăm nouă înşine că suntem demni de România, mai mult decât credem.
Vreau să ne promitem că vom deveni noi adevărata comoară de aur a acestei țări. Vreau să ne promitem că agitația, scandalul, protestele şi toată trezirea şi unirea de care am dat dovadă are, în mod conştient, un fundament şi o continuitate bazată pe idealuri pentru care vom lupta de acum înainte şi că nu a fost totul doar de dragul distracţiei şi-al oportunităţii.
Vreau să ne promitemcă înainte de a ne plânge de Iohannis că nu va face tot ce a promis, ne vom uita la noi înşine şi la câte din “rezoluţiile” pentru noul an le îndeplinim cu adevărat, în anul care vine.
Poate ne vom da seama că el este conducătorul acestui popor, însă schimbarea majoră stă în mâinile noastre, a fiecăruia dintre noi. Ne vom da seama că nu de preşedinte depinde soarta şi evoluția unei țări, ci de oamenii ei.
Ce-a fost mai rău a trecut, ce e mai greu abia acum începe. Vorba aia, nu e greu să ajungi în vârf, ci să te menţii acolo, în asta constă provocarea.
Cred în noi şi în puterea noastră de a construi împreună România pe care ştim că o putem avea.
Şi mai vreau să cred că suntem destui capabili să ne facem aceste promisiuni şi să le ducem la îndeplinire.
Pentru noi şi pentru toți ceilalți, aşa să ne ajute Dumnezeu.