Diana Culic (Blog)

Uneori nici cu mine

nu îmi vine să vorbesc

despre tot ceea ce plâng, dar nu rostesc

căci uneori lumea n-are timp

iar eu sunt cea mai solitară dintre cei pe care-i știu

și tocmai de aceea nu vorbesc

uneori nici cu mine.

Uneori nici pe mine

nu mai pot să mă înțeleg

căci multe personalități ale aceluiași umanoid aleg

și nu mai știu din care sufăr și din care mă iubesc

sau care doarme-n pace și care-mi cere să-l trezesc

și tocmai de aceea nu mă înțeleg

uneori nici pe mine.

Uneori nici la mine

nu am cum să mă întorc

căci sunt prea ocupată cu idei de viitor

cu evoluții, spiritualități, și uneori, amor.

și dacă vreau să mă jelesc și să mă plâng cuiva

îmi spun să fiu puternică și că n-am vreme de așa ceva

și de aceea nu mai pot ședea

uneori nici la mine.

Uneori nici în mine

încredere nu pot avea

căci de atâtea ori m-am răzgândit

și cum ar spune unii, m-am dezamăgit,

încât de-aș încerca din nou să m-amăgesc

tot ce-aș putea să fac e să repet, până m-opresc.

Căci sigur m-aș opri, căci altceva în gând mi-ar da,

Și iată deci, încredere nu pot avea,

Uneori nici în mine.