Ea te-a iubit. E genul de femeie care iubește cu tot ce are. Din prima clipă, de la prima șoaptă, cu prima privire tăcută.
Ea te-a iubit și te-a scăldat în inima ei în fiecare dimineață, printre mirosul cafelei. Te-a încălzit în cuvintele ei și te-a îmbrățișat în pături de admirație. Te-a pus bine, la loc sigur, pentru o vreme. Te mai privea din când în când, să-și aline dorul ce o năpădea când se făcea seară și frig.
Ea te-a iubit și înainte, și după.
Ea te-a iubit chiar dacă nu era permis, căci nu credea că iubirea are reguli. Te-a iubit chiar dacă n-a știut și, cu toate astea, undeva simțea că nu ești tu acela alături de care și-ar întinde aripile către veșnicie.
Undeva știa, poate datorită intuiției sau poate tu o ajutai să știe. În depărtare zărea că nu ești soarele dintre nori… Dar erai cel mai frumos nor.
Ea te-a iubit și te-a purtat în inima ei prin cântec și poezie, prin lacrimi, vărsate sau înecate.
Ea te-a iubit cu foc, cu disperare, cu strigăte. Toate mute.
Te-a iubit dimineața, la prânz și seara. Când veneai, când nu veneai. Când îi scriai sau când tăceai. Ea te-a iubit printre imoralități și secrete.
Ea te-a iubit chiar și când plângea, conștientă că devine dependentă de prezența ta. Te-a iubit în bezna nopții, când o duceai acasă.
Te-a iubit curat, chiar dacă jocul era murdar.
Te-a iubit în lumină, chiar dacă dragostea voastră prefera întunericul.
Te-a iubit în fapt, chiar dacă povestea voastră se desfășura mai mult în scris…
Ea te-a iubit mult, până când te-a uitat tare.


Un răspuns
pacat ca uitarea vine mai greu