Visez ca într-o bună zi, oamenii să nu mai meargă la cafele în baruri. Ci să se întâlnească în parcuri, pe iarbă, întinși sub cer. Să înceapă întâlnirea nu prin tradiționala strângere de mână sau simpaticul pupic pe obraz, ci printr-un scurt moment de liniște în care să se privească în ochi unul pe celălalt, să-și coboare atenția în inimă și să-și aducă toate gândurile, toate sentimentele și întreaga ființă în prezent.În loc de ”Ce mai faci?” să-și spună ”Mă deschid pe deplin în fața ta, cu sufletul lipsit de scuturi și armuri. Renunț la judecată și te privesc ca pe o oglindă, dorind să trăiesc trup și suflet alături de tine pentru câteva ore.”
Visez la ziua în care oamenii să nu își mai numere banii, ci momentele de fericire. Să nu îi mai intereseze ce salariu are directorul de departament, ci să se întrebe dacă omul ăla e împăcat cu el însuși. Să nu se mai îmbrace în costum la bancă, ci mai bine în tricou dar cu un zâmbet sincer pe post de cravată.
Visez la ziua în care emisiunile de tip tabloid să nu mai intereseze pe nimeni, nici măcar pe producători. În locul lor să vedem oameni obișnuiți, deloc vedete, care ne vorbesc despre fericire, despre viața simplă și frumoasă. Despre munca rodnică și cinstită, despre hobby-uri interesante și relaxante, despre bucuria de a face artă, despre oameni și Dumnezeu.
Visez la o zi în care fiecare om să aibă un animăluț. Să-l îngrijească, să-i facă curat și să-i dea de mâncare, dar mai presus de toate, să se lase iubit de acel suflet. Poate unii dintre noi n-am cunoscut nicicând o iubire atât de pură precum e cea a unui animal.
Visez ca într-o zi, oamenii să aibă curaj. Curaj să lase ce e de lăsat și să țină ce trebuie ținut. Să aibă curaj să râdă când sunt fericiți și să plângă când sunt triști. Să spună ”vreau!” înainte ca viața să le spună ”nu mai poți”… Să aibă curaj să cadă și să aibă curaj să întindă mâna după ajutor. Să aibă curaj să o ia de la zero, mai ales atunci când li se pare că e prea târziu. Să aibă curajul de a avea credință nebună în viață și în Dumnezeu.
Visez ca într-o bună zi să fiu și eu printre oamenii ăștia…