Şi iarăşi mă trezesc scriind.
Amestecând un vis c-o viaţă.
Privind la drumuri ce se-ntind
În față-mi, pline de speranță.
Şi iarăşi mă găsesc zâmbind.
De parcă sufletul mi-e prost.
Ş-oricât am vrut să-l văd murind,
El zboară. Uită tot ce-a fost.
Şi iarăşi mă trezesc simțind
O simfonie fascinantă.
Şi aripi văd cum mi se-ntind
Mai sus, poate, ca altădată.
Şi iarăşi mă trezesc iubind.
Şi-mi spun că sunt o idioată.
Dar idioată chiar fiind,
Mai vie-s azi ca niciodată.