Simt că îmi lipseşti cu toate că nu ai fost aici niciodată.
Chiar dacă tu ai vrut, n-am vrut eu.
Iar acum, eu tot nu vreau, dar nu mai vrei nici tu.
Aşa că îmi lipseşte cum mă simţeam când tu vroiai.
Simt că mi-e dor de felul tău de-a mă privi.
Chiar dacă mă priveai fără să mă poţi citi.
Eu nu vroiam să mă priveşti.
Nici acum n-aş vrea. Dar acum nu mai vrei nici tu.
Simt că mi-e dor să stau trează până la 5.
Chiar dacă mi-ar fi somn de aş muri.
Şi-atunci îmi era. Şi ţie îţi era.
Şi aş sta şi astăzi până la 5. Dar tu n-ai mai sta.
Simt că n-au rost poveştile noastre.
Chiar dacă ţi-am povestit atât de multe nenecesare.
Nici atunci n-aveau rost. Nici acum n-ar avea.
Dar totuşi, ţi-aş povesti. Dar tu… n-ai mai asculta.
Poate e doar în mintea mea.