Diana Culic (Blog)

Umblăm o viață întreagă căutându-ne jumătatea. Când credem că în sfârșit am găsit-o, spunem că ne completează perfect. Ne îmbătăm cu această idee câteva luni sau chiar câțiva ani, dar mai târziu, de cele mai multe ori, ne trezim că începem să vrem să ne schimbăm jumătatea. De ce? Pentru că dintr-o dată, jumătățile nu se mai potrivesc.

Și atunci, ce facem? Cel mai des ajungem să ne despărțim de cel sau cea care era jumătatea noastră, rămânând doar o jumătate de om, în căutarea unei alte jumătăți ideale… și istoria se va repeta până vom înțelege un mic detaliu: o jumătate este doar o jumătate.

Oameni dragi, o jumătate va rămâne întotdeauna o jumătate. Două jumătăți, chiar dacă se potrivesc extrem de bine, vor rămâne două jumătăți care se potrivesc extrem de bine.

Un cuplu este format din doi oameni. Un cuplu sănătos este format din doi oameni sănătoși. Un om sănătos este un om întreg.

În cuplu nu sunteți unul, chiar dacă e o idee drăguță, des vehiculată prin lumea îndrăgostiților. Și culmea ironiei este că vrei un partener cu care să te simți unul, iar peste 6 luni te plângi că te simți singur în acea relație. Păi, unul e unul… singur.

Așadar, este de-a dreptul zadarnic să îți cauți jumătatea în altcineva. S-ar putea să găsești ceva, dar fi conștient că nu e decât o jumătate de om. Mai devreme sau mai târziu, vei avea pretenția să devină odată un om întreg! Cât să tot aștepți? 🙂

Dar dacă ți-aș spune că tu ești creat întreg și că jumătatea pe care o cauți este de fapt în tine, ascunsă pe undeva?

Dacă ți-aș spune că atâta timp cât vei căuta în lume o jumătate a ta, vei găsi doar jumătăți de oameni?

Dacă ți-aș spune să stai cu tine până te întregești, iar apoi vei dori un om întreg cu care să intri într-o relație, nu o jumătate?

Dacă ți-aș spune că așa fac oamenii cărora le pasă cu adevărat de ei și de cel sau cea cu care urmează să formeze un cuplu?

Dacă ți-aș spune că doar așa vei ajunge să îl iubești și să îl accepți pe celălalt exact așa cum e, fără să mai încerci să-l schimbi  în ceea ce vrei tu să fie?

Nu prea sună a zilele noastre, așa-i?

Când peste tot vedem numai jumătăți de oameni care își caută cealaltă jumătate…

Mi-am căutat jumătatea timp de 10 ani. Ba mai mult, de două ori am fost convinsă că am găsit-o. N-a fost însă jumătatea mea, nici prima, nici a doua oară.

A treia oară a fost cu noroc. 🙂

Dar nu am mai găsit-o în altul, ci în mine. Atunci am înțeles de ce relațiile încep frumos, făcându-ne să ne simțim compleți, iar când se termină, de cele mai multe ori ne simțim goi…

Am ales să caut oameni întregi, chiar dacă sunt mai puțini și mai greu de întâlnit. Am ales să îi ajut, atât cât pot, să își descopere jumătatea din ei, pe cei care încă nu au găsit-o. Am ales să cresc spre și în întregime, acceptându-mă în totalitate. Am ales să iubesc necondiționat. Pentru că atunci când ești întreg, nu mai ai nevoie de nimic din exterior. Iar când nu ai nevoie de nimic de la celălalt, tot ce poți să faci este să iubești necondiționat.

Mă întrebi dacă merită?

Îți răspund atât: dacă dragostea nu merită, atunci ce merită în lumea asta? 🙂