Câteodată, tot ce ai de făcut este să mergi cu viața. Acel ”go with the flow”. Să ai încredere în cărare. Chiar și atunci când vocea ta interioară este silențioasă, sau când îți spune ceva ce parcă nu ai vrea să auzi. Suntem ființe spirituale dar trăim într-o lume materială care te ghidează, dacă o urmărești atent. Asta am decoperit recent și mi-a adus un mare plus în viață.
Mi-am ascultat întotdeauna vocea interioară; mai mult decât atât, ea a fost gps-ul meu în vremuri grele. Ea m-a condus să fac tot ce am făcut, să iau decizii care au dus la schimbări drastice, uneori. Să renunț, să las să treacă, sau dimpotrivă, să mă ambiționez și să țin cu dinții de ceva.
Câteodată însă, acea voce interioară tace. Sau, mai corect spus, ne dezechilibrăm noi oamenii în așa măsură încât nu prea o mai auzim.
Totuși, odată ce ai intrat pe drumul ăsta, e greu să te pierzi de tot, deoarece credința, inițial filosofică, se transformă în încredere cu iz de speranță. Și toată lumea știe că speranța moare ultima. 😉
De fapt, motivul pentru care nu te pierzi așa ușor este altul, și nu este nimic altceva decât Adevărul. În tine zace acea cunoaștere, acea trezire și acel minunat sentiment de ”totul va fi bine”. Ști că fiecare experiență e o lecție din care trebuie să înveți ceva. Și mai ști că nebănuite sunt căile Domnului.
Avem cu toți momente de cumpănă, în care nu mai știm ce să facem. Parcă lumea noastră se schimbă iar ceea ce era realitatea ta, acum devine o ficțiune. Se întâmplă să nu-ți mai găsești locul, să-ți pară toate cu susul în jos. Altfel spus, te trezești în altă realitate. Se schimbă lumea sau te schimbi tu în lume?
Inițial, am încercat să ascult, în speranța că voi auzi din nou. Și totuși, răspunsul nu a venit în forma în care era așteptat.
Dar Viața continuă să-ți ofere soluții, în ideea că odată și odată ți se deschid ochii. Iar aceste soluții se pot manifesta prin cele mai diverse forme. Începând de la intuiție, până la alinierea tuturor lucrurilor în obișnuitele zile, astfel încât să te ducă acolo unde trebuie să ajungi.
Da, Dumnezeu vorbește prin oameni. Oameni creează întâmplări. Întâmplările te pun în situația de a lua decizii, de a face una sau alta. Făcând una sau alta, ajungi în diferite puncte. Puncte care îți creează realitatea.
Ciudat, dar de fiecare dată, acele puncte sunt exact locurile unde ar trebui să fi. Pentru cei care aplică deja principiul ”fiecare experiență e o lecție pe care trebuie să o învăț”, această afirmație este deja o axiomă.
Uneori, când nu mai ști ce să faci, e cazul să te oprești. Să taci o secundă și să urmărești ce ți se întâmplă în viață. Încotro merg lucrurile. Ce anume cer oamenii de la tine. Care sunt lucrurile de care se plâng cei apropiați în ceea ce te privește. Ascultă criticile. Ascultă-le cu atenție. Iubește-le. Devino fanul lor dacă e cazul și fă-ți o favoare: ține cont de ele. S-ar putea să fie un răspuns la întrebarea: de ce mie? S-ar putea să fie soluția pe care o așteptai. Viața e prielnică vieții, iar dacă te îndoiești de asta, fă o plimbare în natură și vei înțelege ce vreau să spun.
Tot ce ai de făcut e să te aliniezi cu ea, cu Viața din tine. Să o trezești și să o urmezi. Iar când nu mai vezi luminița de la capătul tunelului, să mergi cu încredere înainte. Cineva te ghidează, fie că ști asta sau nu.
Te îmbrățișez cu drag,
Diana.