Mă doare sufletul de ce s-a întâmplat în Colectiv… dar de ce se întâmplă acum, după ce această tragedie s-a consumat, mi-e extrem de scârbă!
Românilor, credeți că vă uniți? Aveți cumva impresia că România se uneşte iar ca şi la alegerile prezidențiale? Un câcat! Se uneşte Popescu cu Ionescu, împotriva lui Filipinescu! Iar Filipinescu mai găseşte vreo 2, 3 ca el şi uite unde am ajuns iar: la o dezbinare în 2 tabere, perfectă pentru un război!
Măi deştepților care vă treziți să judecați bisericile, spitalele, medicii sau pe alții, nu vă dați oare seama că tot ce reuşiţi să faceți e să pregătiți câmpul de luptă? Practic, faceți cerere să înceapă măcelul, iar apoi deplângeți morții, şi o luați de la capăt!
Mi-e silă! Mi-e silă de câtă ură iese din sufletele oamenilor când are loc o tragedie de genul ăsta! Mi-e silă de câtă răutate şi dorință de răzbunare poate să trezească moartea în noi, când ar trebui să scoată la suprafață efemeritatea acestei vieți şi să ne pună pe gânduri cu privire la adevărata noastră putere de control asupra acesteia! Mi-e silă de puțina înțelegere a vieții şi a legilor ei, de care dăm acum dovadă.
Nu zic că alarmarea întregii comunități de oameni nu ar putea conduce la schimbare! Dimpotrivă – cu siguranță se vor introduce noi legi cu privire la siguranța acestor localuri, la căile de acces sau alte chestii – însă, dragă cetățean oarecare, toate aceste schimbări exterioare, toate aceste reglementări noi introduse vor fi doar câteva puncte în plus pe nişte hârtii, uşor de ignorat în momentul în care X va da mită şi Z o va lua, atâta timp cât X şi Z vor rămâne la fel.
Iar punem pansament pe rană în loc să tratăm cauza acelei răni! Câte tragedii să se mai întâmple ca să ne trezim, popor?
Ce vreau să spun e ca nu pricepem nimic. Nu înțelegem că această tragedie nu e ceva singular şi nemaiîntâlnit. Ci e ceva firesc – ceva ce decurge din starea sufletelor noastre: indiferență, orbire, somn, dezastru. La nivel național – şi poate nu-i mult să spunem mondial, nu ne pasă, dar ne plângem continuu. Nu ne sinchisim să schimbăm ceva ÎN NOI, dar ne plângem de toate lucrurile care NI SE ÎNTÂMPLĂ. Asta e energia pe care o formăm. Țara arde şi baba se piaptănă – ştiți cine e țara aici? Sufletul nostru. Conştiința noastră. Ia ghiciți cine e baba.
Cred că universul are la bază 2 sentimente: iubirea şi frica. Am înţeles asta pe pielea mea, nu o spun doar pt că a spus-o şi Osho sau alți învățători spirituali. Evident, o astfel de tragedie trezeşte frica în noi până în măduva oaselor. Dar nu ai cum să ceri să nu se mai repete asta, dacă tu acţionezi tot din frică, pentru a schimba lucrurile.
Oameni buni, îmi vine să plâng… nu de mila celor morți, ci de mila celor rămaşi în viață. Şi nu mă refer la răniții din Colectiv – căci aceia sigur se vor trezi, ci la noi, toți restul. Oameni buni! Lăsați guvernul în pace, lăsați biserica la locul ei şi la fel lăsați-i şi pe cei din autorități! Ocupați-vă fiecare de sufletul vostru, de mintea voastră şi faceți schimbarea în voi înşivă, înainte de a umbla să schimbați regulile în curtea vecinului! Nu vă mai adânciți în câcat, ci ocupați-vă de cel propriu, căci vă asigur că tragedia asta nu se adresează atât de mult victimelor – ei fiind de data asta ghinioniştii, însă data viitoare putem fi noi, ăştia care le ştim acum pe toate – ci NOUĂ, celor rămaşi în viață!
Nu mai distribuiți poze cu trupuri arse! Nu mai distribuiți articole care trezesc spaima în oameni până-n adâncul ființei! Opriți-vă din răspândirea fricii, vă implor! Frica e cea mai ascuțită unealtă a răului! Frica induce agresivitatea, agresivitatea induce războiul iar războiul aduce moartea! Opriți-vă, oameni buni, dacă vreți să opriți moartea!
Condoleanțe familiilor îndoliate… şi sper că tinerii aceia n-au murit pentru a porni un război în țara lor, ci pentru a trezi conştiința şi sufletul poporului lor.
Dumnezeu să-i odihnească… şi pe restul să ne trezească!