Nu-mi plac oamenii murdari în suflet. Oameni pentru care nu există binele la fel precum nu există nici răul.
Nu-mi plac oamenii machiavelici, superficiali şi ipocriţi.
Nu-mi plac oamenii care îşi lustruiesc ego-ul, în timp ce podeaua sufletului lor este mucegăită de mult.
Nu-mi plac oamenii falşi, care pretind că totul e bine, când se vede de la o poştă că ochii lor nu mai au lacrimi.
Nu-mi plac oamenii care joacă murdar… în repetate rânduri, în cadrul aceluiaşi joc.
Nu-mi plac oamenii insensibili, care taie şi spintecă în carne vie şi care nu se opresc nici când văd că adversarul lor a renunțat de mult.
Nu-mi plac oamenii încăpățânați, care nu-şi pun deloc întrebări, care nu caută să afle marile răspunsuri.
Nu-mi plac oamenii resemnați în fața răului.
Nu-mi plac oamenii tip mironosițe.
Nu-mi plac prefăcuţii, laşii, cei care-şi plâng de milă fără să facă nimic, încrezuții, încă o dată superficialii, prea-proştii-ca-să-dea-vreo-importanță-altor-lucruri-decât-celor-din-categoria-mâncu-caco-pişo, lipsiții de puritate copilărească.
Pe scurt, nu-mi plac oamenii murdari în suflet.