Creștem și uităm de noi.
Ne ascundem după soare.
Ne ferim frecvent de ploi,
Fiindcă credem că ne doare.
Greu găsim cheița care
Mai deschide suflet viu
Și servim, din întâmplare,
Ce-are viața în meniu.
Nu lansăm vreo provocare,
Des vorbim fără volum,
Căci ne temem fiecare
Că ne-am transforma în scrum.
Adormim, dar fără suflet,
Căci el zboară în fictiv,
Și-atunci pleoapele închise,
Să viseze? N-au motiv.
Și curajul ne lipsește,
Căci ar fi necugetat
Dac-am face complimente
Unui suflet însetat.
Sclipitor cristal de gheață
Încercăm mereu să fim
Dar ne punem întrebarea
„Oare când o să iubim?”
Și cu întrebarea-n suflet
Și cu sufletul plecat,
Iar unim pleoapă cu pleoapă,
Făr’ a știi ce știm de fapt…
https://www.youtube.com/watch?v=XX3c5J5X2M8
