Sunt mii de lucruri pe Pământ, prescrise a fi învăţate
Refuz să cred că Dragostea e una dintre astea toate!
De-ar fi să mor scriind poeme în care să mă-ntreb mereu
„Când e iubire? Când nu e? Şi mai ales, cine sunt eu?!”
Aleg să mor! Cu capul sus! Şi cu un ţel în sânge scris!
Decât să mă ucid în lume, mai bine să trăiesc în vis!
Nu m-am născut să-mi fie lin, uşor, comod şi fascinant
Ci am venit pe-acest Pământ să fac din tot un pur neant!
Nu vreau să schimb lumea în bine, ci binele să-l duc în lume.
Nu vreau coroană de prinţesă, nici lojă, nici măcar un nume!
Am zis, repet şi voi mai zice: prefer să lupt decât să joc!
Nu sunt actriţă, nici artistă. Sunt doar un om cu mult noroc.
Nu vreau un schimb de complimente, nici vieţi făcute la tipar!
Nu vreau să-mi programez Iubirea, nu vreau să-mi construieşti altar!
E inima cu ce se simte, nu mintea! Ea-i pentru gândit!
Eu cred în Dragostea-furtună! Pe care-o simţi când te-a lovit!
Când te întrebi dacă-i Iubire, răspunsul este clar: nu e!
Căci dac-ar fi, timp n-ai avea să te întrebi ce, cum, de ce.
Da, cred că Dragostea înalţă. Dar cred că ea te şi coboară.
Şi cred că viaţa n-ar fi farmec, dacă ar fi aşa uşoară.
Şi spune-mi că mă contrazic, că una zic şi alta fac.
Şi îţi voi spune c-aşa-s eu. Şi că nu trebuie să-ţi plac.
Şi lasă-mă să stau cu mine. Căci m-oi găsi eu într-o zi.
Dar nu găseşti Iubirea-n minte, ci mai curând în poezii.