Eşti esența din mine.
Necunoscutul şi spontanul ce mă aprinde şi mă stinge.
Eşti apă şi foc. Aer şi pământ.
Vidul te formează şi mi-e greu să văd altceva în tine decât totul.
Eşti doza mea necesară de uman şi cea mai vibrantă formă de divinitate.
Eşti oglinda, masca şi conținutul ființei mele.
Te resping şi te accept.
Te trăiesc şi mor prin tine.
Eşti existența însăşi şi absența ei, în acelaşi timp.
Eşti şi totodată, nu eşti.
2 răspunsuri
🙂 paradoxal, uite concluzia unei intrebari shakespeariene.
foarte frumos! 😉 „Esti.”