Diana Culic (Blog)

Nu mai ştim ce-i frumuseţea. De unde să mai ştim, când în jurul nostru ne lovim doar de metode peste metode care vor să ne ajute să fim frumoşi… de parcă acum am fi urâţi. Mă rog, cel puţin nu destul de frumoşi.

Femei care se tem să iasă din casă fără machiaj. Da, mă număram printre ele acum câţiva ani. Bărbaţi care se simt complexaţi de aspectul lor fizic, motiv pentru care nu îndrăznesc să-i adreseze nici două vorbe colegei de birou de care sunt îndrăgostiţi. Aparenţe peste aparenţe. Aparenţe importante, totuşi. Oricât ne-am lupta să spunem altceva, fizicul contează. Întotdeauna dintre două femei la fel de inteligente, la fel de harnice, la fel de amabile şi cum mai trebuie, dar nu la fel de frumoase, o vei alege pe cea mai frumoasă. Mă rog, cea care ţi se pare ţie mai frumoasă.

Iar noi femeile facem la fel.

Şi totuşi, nu mai ştim ce-i frumuseţea. Rar  vezi bărbaţi care să se îndrăgostească de nişte ochi limpezi, demachiaţi şi poate chiar obosiţi. Mult mai des îi vezi îndrăgostiţi de rimelul şi de tuşul care îi crează femeii efectul de ochi de pisică. Nu văd de ce nu-şi ia domnul în cauză direct o pisică. 😕

Rar vezi o femeie care să se îndrăgostească de sinceritatea şi înţelepciunea unui bărbat. Nu prea are cum, căci astea nu ies la iveală la prima întâlnire, de obicei. La prima întâlnire iese la iveală abdomenul… sau burta, mă rog. Totuşi, cucoanelor în căutare de Keni le urez vacanţă plăcută în continuare în viaţa păpuşilor Barbie.

N-am nimic cu nimeni, nici cu femeile nici cu bărbaţii care caută frumuseţe fizică, la ei înşişi sau la cei din jurul lor. Ba chiar îi apreciez. La fel fac şi eu. 🙂

Am însă multe cu cei care DOAR asta caută. Cei care îşi caracterizează „grupul ţintă” doar prin cuvinte gen: ţâţe mari, fund bombat, picioare lungi. Am multe cu cei care văd doar ambalajul, refuzând să încerce conţinutul. Cu acei bărbaţi care au transformat frumuseţea, prin superficialitatea lor, în nişte branduri de produse cosmetice pentru femei şi cu acele femei care au transformat puterea bărbaţilor, prin lipsa lor de profunzime, în mărci de maşini scumpe. Am multe cu acei oameni care dau valoarea peste cap şi contribuie la a săpa tot mai adânc răni de neîncredere în cei care sunt deloc altfel decât…normali! Am multe cu acei oameni falşi, superficiali, incapabili, ipocriţi şi limitaţi care nu îşi acordă lor înşişi minimă iubire de sine pentru a se accepta aşa cum i-a lăsat Dumnezeu!

Am multe cu acei oameni care strică armonia din lume, care vând frumosul pe urât şi te fac să crezi treptat că aşa e bine!

Am multe cu mulţi, se pare că. Şi poate răzvrătirea nu ajută la nimic. Dar totuşi, mă bucur cât pot de frumuseţea naturală din mine, din jurul meu şi din sufletul bun, zâmbetul ademenitor, ochii luminaţi şi plini de iubire ai celui care a văzut în mine înainte de a mă vedea pe mine.

Te îmbrăţişez, cu inima deschisă!