Diana Culic (Blog)

Iubirea şi Frica. Tot ce nu e din Iubire e, sub o formă sau alta, din frică.

Ataşamentul nu e Iubire, e doar nevoie. E nevoia de a completa ceva incomplet. Iubirea e ceea ce emană un om complet.

Omul e făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Prin urmare, el nu e complet fără Dumnezeu.

Dumnezeu vorbeşte cu omul prin vocea sa interioară, vocea Sinelui. Omul poate să trăiască o viață întreagă fără a asculta acea voce, fără a o împlini.

Neîmplinirea voii lui Dumnezeu duce la suferință, griji, boli şi necazuri. Neîmplinirea voii lui Dumnezeu atrage moartea, pe fond de suferință.

În schimb, ascultarea vocii divine şi punerea acesteia mai presus de distracțiile provenite din exterior, aduce satisfacție spirituală, psihică şi fizică.

Aduce conştientizare a veşniciei spiritului, aduce conştientizare a prieteniei cu Dumnezeu şi a modului în care viața e prielnică vieții. 🙂

Majoritatea oamenilor merg pe calea greşită, căutând bogăția lumii şi satisfacții exterioare, lăsând la urmă atenția pentru suflet.

Acest lucru nu denotă decât o mare superficialitate şi lipsa iubirii față de propria persoană.

Da, liniile sunt foarte fine între egoism şi iubire de sine, între divin şi machiavelic. Liniile sunt foarte subțiri şi nu pot fi văzute decât prin acordarea unui timp suficient de lung pentru explorare, cunoaştere şi stăpânire.

Cei care îşi refuză lor înşişi acest timp pentru cunoaştere, nu au altora nimic de oferit.