Hai să ne urcăm pe-un vârf de munte și să strigăm de-acolo că suntem liberi. Hai să nu ne pese că mâine e luni – oricum, pentru noi nu prea contează. Hai să mergem înainte, indiferent unde ne-ar duce asta. Nu vreau planuri, primăvara asta nu. Vrei să nu ne facem planuri?
Hai să ucidem televizoarele. Toate. Nu vreau strigăte și scandaluri din cutii negre, albe sau maro, lucioase și nu-știu-care mai smart ca altele. Nici măcar muzică nu vreau din televizoare. Dar noi oricum nu ne uităm la televizor. Niciodată. Nici când apărem noi.
Hai să punem nisip în mașină, vrei? Știu că poate sună aiurea, și te gândești că-s nebună, dar nu ți-ar plăcea să stai desculț pe plajă când conduci? Ai cutie automată, deci un picior poate fi jos, mereu în nisip. Nu? … nu mai știu exact cum e la automate, mă rog…
Hai să nu ne punem parchet în casă, ci iarbă. Nici măcar gazon, ci iarbă de aia mare, cum am la bunici, știi? Să pot să mă arunc în ea și să crească gâze la noi în casă. Vrei? Of, doamne, sigur zici că-s nebună… No, și? De ce afară pot să crească gâze iar în cadrul unor ziduri nu?!
Hai să ne luăm bani cu noi și să fugim în lume. Mă întrebi unde? :)) Păi nu ți-am zis că nu vreau planuri? Bani avem, nu? N-avem încă? Atunci, nu ne luăm bani. Whatsoever.
Știi ce aș mai vrea? Să-mi depășesc orice frică. Vara asta. Spontan! Cred că n-aș mai vrea să fug dacă am face asta. Tu ce zici? Ai frici?
Apropo, tu ce ai vrea?
Vrei să facem schimb de frici? Tu le depășești pe ale mele iar eu pe ale tale. Cred că ne-ar fi ușor, căci la sfaturi gratuite ne pricepem toți, români fiind.
Auzi, ce crezi despre lume, viață, fericire? Bem un ceai cândva, tu în ochii mei iar eu în pielea ta, fiind singuri, fără planuri, cu nisip sub tălpi, povestind despre ceva?