Am umblat pe nori și m-am scăldat în ape sfinte
Cu îngerii am stat la masă când au scos morții din morminte
Apoi m-am coborât prea iute în locul cel întunecat
Desculță am pășit prin smoală, și poate că prea mult am stat.
Și toate câte le-am dorit și le-am crezut s-au împlinit
Atât de multe și de bine încât puterea o-am simțit
Și totuși, încă-s multe gri, și multe negre vor să fie
Dar albul cel prealuminos m-așteaptă, sper, o veșnicie…
Miracole aș vrea să văd, dar cel mai mare-i că trăim
Ar fi curat totul în lume dacă am ști să ne iubim
Iubirea care tot unește, noapte de zi și rău de bine
Acea Iubire ce preface, în trup și-n spirit, eu în Sine…