Cum ar fi dacă toate serile ar fi liniștite?
Dacă am trăi într-o căsuță de lemn, ascunsă după un deal, la poalele unei păduri, cu armonicile unui râu în spatele casei?
Cum ar fi dacă am îmbrățișa în fiecare dimineață soarele iar un cățeluș fericit ne-ar linge pe față?
Dacă am putea simți, măcar o dată, existența acestui animăluț? Prezent în fiecare mișcare, naiv, iubitor, poate inconștient de sine, dar bucuros de tine, stăpânul lui…
Cum ar fi dacă nu am avea atâtea gânduri, atâtea proiecții în viitor și regrete din trecut?
Cum ar fi dacă singurele memorii ne-ar fi cele de acum câteva secunde? Ne-am bucura de prezent, căci am ști că acea clipă dispare cât ai clipi…
Cum ar fi dacă nu ar mai exista știri?
Cum ar fi dacă în fiecare seară am adormi sub cerul larg, fără gânduri, doar urmărind stelele?
Cum ar fi dacă nu am vorbi nimic cu celălalt, ci doar ne-am uita în ochii lui, simțindu-i călătoria…
Cum ar fi dacă ne-am juca zilnic, în tot ceea ce facem? Munca să ne fie joacă, cuvintele să ne fie râsete iar acțiunile îmbrățișări?
Cum ar fi dacă am fi fericiți?
…
Se apropie ziua mea. Mi-aș dori să devin cât mai repede celebră, bogată, să am un corp superfit, să-mi îndeplinesc toate visele, să am o viață de lux.
Pentru ca apoi să mă conving, o dată pentru totdeauna, că le-aș da toate pe niște seri liniștite…