Nu știu să mă iubesc, iubind.
Să fiu și să exist, când tu în față-mi strălucești,
Eu nu mai știu.
Nu știu să fiu, când ești.
Nu știu să mă deschid în fața ta, fără să mă prefac de tot în tine.
Închide-mă, privește-mă și definește-mi:
Ce sunt? Ce ești? Cine-i cine?
De ce sunt apă când ești lângă mine,
Fără de formă, sau esență, sau vreun scop?
De ce mă scurg mereu, cu fiecare strop?
Și unde plec? Dar tu… rămâi? Sau vii cu mine?
E greu să fii când cel de lângă tine
E forma viselor a ceea ce ai fost
În altă viață, poate, sau în alte scopuri, un alt rost
Privesc și văd cum în culoarea umbrei tale mă ascund.
Mă pierd, dispar și dintr-odată mă cufund
În alte personaje, cu care joc un rol
Actorul s-a pierdut de mult, căzut la sol…
Caut… Și căutarea e perfidă
Captivă ea mă ține și nu îmi dă nimic
Îmi tot promit că nu mai caut și că mă ridic
Dar iar roiesc albinele prin gânduri
Și-mi fac un stup de vicii netrăite
Întoarce-mă cumva la mine, tu iubite…