Printre pregătirile de Revelion, observ cum 2015 îşi ia rămas bun de la noi. Nu pot să îmi ascund nostalgia care mă încearcă în acest moment, uitându-mă în spate. A fost un an plin. Un an sincer. Un an curajos, vulcanic şi cu multe cojones, vorba aia.
Am început anul cu paşi mici şi nesiguri, tremurând la orice alegere. Viața nu m-a lăsat singură, ci mi-a dat un stâlp de susținere extrem de puternic: Iubirea. Ea mi-a fost alături la orice pas.
Apoi am avut de lucru cu fricile mele cele mai adânci. Am simțit panica, frica de moarte. Am simțit ce înseamnă să nu ai de ales, decât să ai încredere în Dumnezeu. Aşa că mi-am dat drumul… iar El a fost cu mine. Am cunoscut astfel Credința.
Tot în 2015, am întâlnit curajul şi încrederea în mine. Am fost pusă în situația de a tăcea din gură şi a lăsa lucrurile aşa cum sunt, sau de a scoate afară toate pietrele din inimă. Am ales varianta a doua, acceptând în prealabil că pot să pierd tot. Dar n-am pierdut nimic, dimpotrivă. Am câştigat Adevărul.
În 2015 am trăit să văd progresul, evoluția, rezultatele muncii. Atât ale mele cât şi ale prietenilor mei. Am cunoscut astfel Motivația, care mi-a pornit motorul pentru câțiva ani buni de acum înainte.
Tot în acest an, m-am întâlnit cu fețele mele mai puțin plăcute. Am trăit nervi, furie, urlete şi victimizări. Dar am reuşit să le accept ca fiind o parte din mine. Am cunoscut, aşadar, Acceptarea.
Mai urmează multe, le simt deja venind. Însă pentru 2015 cred că a fost de ajuns.
Cât despre 2016, nu îmi doresc nimic de la acest nou an. Îl voi lăsa să mă surprindă!
Iar vouă ce să vă mai spun? Să vi se facă toate pe măsura sufletelor voastre!
La mulți ani 2016! 🙂