Caut liniște în valuri și iubire-n aventuri.
Vreau să recunosc întregul, dar mă pierd printre frânturi.
Nu mă-nclin când vântul bate, dar o frunză tot îmi pierd,
Vie sunt în miez de noapte și cu soare mă dezmierd.
Recunosc integritatea, dar o uit din când în când
Cochetez cu simplitatea, dar n-o prea primesc în gând,
Contrazicerea mi-e soră. Și contrastul mi-e iubit.
Azi mă-ndoi ca plastelina, mâine mă transform în chit.
Apă și pământ mi-e firea, inhalez aer și foc
Nu prea cred în ghinioane, însă cred că am noroc.
Îmi accept umbra și raza, întuneric și lumină.
Unitatea, chiar de-i parte, tot e ramură divină.
