Diana Culic (Blog)

Poate sunt cam mare să te mai aştept… însă cine ştie ce e în sufletul meu, mai bine decât tine? Tu m-ai văzut de când eram mică, ai văzut cum mă bucuram de tot ceea ce îmi aduceai, ai văzut cum te aşteptam cu inima-n dinți…

Dragă Moş Crăciun, ți-am scris vreodată o scrisoare? Eu una nu îmi amintesc. Ştiu doar că erai prieten bun cu mama. Ea mergea să se întâlnească cu tine în piață, în fiecare an. Mi te imaginam acolo, printre portocale şi banane, în costumul tău roşu cu barbă albă. Mi-o imaginam şi pe mama cum îți explica, agitată, ce păpuşi să ne iei, cu ce haine să fie îmbrăcate şi aşa  mai departe.

Moşule, pe cuvânt că am crezut în tine foarte mulți ani… până pe la 13 ani, îți vine să crezi? Ba mai mult, încercam să îmi conving colegii de şcoală că exişti cu adevărat! Le povesteam cum într-o seară, mama a închis toate becurile şi a lăsat geamul deschis la sufragerie, unde era măsuța pe care aşezai tu cadourile, de obicei. Şi apoi ne-am adunat toți în camera fratelui meu, am stat acolo câteva minute, după care am mers în sufragerie şi ce să vezi? – masa era plină de cadouri!! Moşule, le-am explicat că nu avea cum să fie mama deoarece mama a stat cu noi!! Înțelegi?! Deci clar erai tu!

…ei râdeau, mai pe ascuns. Oare de ce, moşule? Poate pe la ei nu ajungeai…?

Dragă Moş Crăciun, anul acesta te rog să mă asculți: nu mai veni pe la mine. Du-te la toți copii care încă nu te-au cunoscut. Du-te şi umple-le sufletele de bucurie şi încredere, aşa cum mi l-ai umplut mie 25 ani la rând. Du-te, scumpul meu Moş, pe la toți acei îngeraşi care nu ştiu că exişti. Față de mine ți-ai făcut datoria cu vârf şi îndesat. Îți mulțumesc din inimă şi îți doresc un drum plin de bucurii! Ai grijă de tine, să conduci cu atenţie şi vezi tu, nu-ți încărca prea tare trăsura, să nu le fie greu renilor!

Te pup, cu drag, a ta credincioasă,
Diana.

PS: Te pupă şi mama şi îți transmite sărbători fericite! Şi zice că dacă vrei, poţi să treci pe la noi la o felie de cozonac şi un pahar de vin! 🙂