Îmi spunea o prietenă zilele trecute: „Dacă vrei să te vezi pe tine însuţi, priveşte oamenii din jurul tău. Ei nu sunt altceva decât oglinda ta”.
Cum vine asta?
Simplu. Negru pe alb.
Aruncăm cu acuzaţii în stânga şi în dreapta, zilnic. X e superficial, Y e rău iar Z nu e destul de spiritual… ca să fie bun pentru noi.
De ce nu e bun pentru mine cineva care nu e „destul de cum vreau eu”?
Pentru motivul că eu nu sunt destul de cum vreau eu. Şi atunci sper că, cu ajutorul lui, voi ajunge să fiu destul de cum vreau eu.
Altfel spus, Xulescu mă va face să mă simt într-un anume fel, care îmi va ridica stima de sine, încrederea în mine şi autoaprecierea. Pe scurt, voi ajunge să mă iubesc, cu ajutorul lui Xulescu. Deci vrem lângă noi persoane care, indirect, ne vor ajuta să ne auto-iubim.
– Deci, să înţeleg că nu îţi place ce vezi în oglindă şi atunci, decizi să schimbi oglinda? mă întreabă vocea din spate.
– Da, asta facem zilnic! îi spun eu.
– Hmm.. inteligentă rasă…
N-ar fi mai eficient să schimbăm persoana din oglindă, nu oglinda?
N-ar fi mai simplu să ne iubească Xulescu pe noi iar noi pe Xulescu?
Aşa ar fi simplu si normal. Dar problema e că, logic, nu poţi să dai din ceva ce nu ai. Şi-atunci, dacă rezervorul nostru de iubire este gol, cum vrei să oferi iubire altuia?
Cine crede că vorbind despre iubirea de sine mă refer la egoism, se înşală. Iubirea de sine este mai mult decât ne putem închipui. A sta în faţa oglinzii (de data aceasta, mă refer la cea din baie) şi a te împopoţona, nu e deloc iubire de sine – ci e doar o dovadă a lipsei de încredere în tine/neiubire de sine. Idem pentru toate celelalte activităţi cu care ne umplem viaţa minţindu-ne că „o fac pentru mine”.
Iubirea de Sine e iubirea faţă de tot. E iubirea faţă de viaţă, e iubirea faţă de viaţa ta! E iubirea faţă de creaţia lui Dumnezeu. E iubirea faţă de binecuvântarea de a fi viu pe acest pământ. Acea iubire te umple şi dă pe dinafară. Din acea iubire poţi să dai cât vrei, căci nu se va goli niciodată, ci dimpotrivă, rezervorul se va umple!
Caută acea iubire în sufletul tău şi abia apoi caută-l pe Xulescu!
Nu funcţionează invers. 🙂


2 răspunsuri
Este atat de adevarat ca din lipsa de iubire fata de noi, vrem sa ne iubeasca altii, ca sa ne putem iubi si noi- sa avem o oarecare confirmare. Frumos articolul!
Multumesc Ioana. Ma bucur ca rezonam. 🙂