Iubirea nu are nevoie de o relaţie. Relaţia e invenţia oamenilor, pentru a avea un „loc” unde să-şi trimită Iubirea la şcoală. În cadrul relaţiei, Iubirea se „educă”. Învaţă cum trebuie să fie, ce are voie să facă şi ce nu. Într-un final, la fel ca omul, Iubirea iese din şcoală plină de ideile altora şi fără prea mare habar de ea.
Iubirea nu are nevoie de o relaţie. Relaţia condiţionează Iubirea. O transformă din eternitate în 6 luni sau 3 ani (cam aşa sunt estimările cercetătorilor britanici, nu?). Oamenii au creat relaţiile şi le-au transformat în singura cale prin care ei aprobă a fi trăită Iubirea. Păcat că ceea ce se trăieşte în relaţii este rareori, cu adevărat, Iubirea.
De ce? Pentru că Ea e o rebelă. Ea face ce vrea. Stă unde vrea şi pleacă unde vrea. Nu e adresată, căci nu e o scrisoare. Nu e nici limitată. Nu, Iubirea nu e monogamă. Iubirea e universală. Iubirea cuprinde tot. Nu se focalizează pe un singur om. Iubirea nu se transformă în altceva, cum spun oamenii, în „obişnuinţă”; e Iubire, nu omidă!
Acea Iubire! Acea Iubire e Iubirea! Şi mă gândesc că poate e mai bine că n-o ştim prea mulţi, căci dacă am şti-o, unii nici n-am mai fi!
#arfimultedezisdarmăoprescaici
2 răspunsuri
Eu cred, pe baza experienţei directe, că Iubirea, ESTE o relaţie. 😉
Principiile Hermetice: „Toate paradoxurile, pot fi conciliate”
Oricât ar părea de straniu, Iubirea, ca să poată fi înţeleasă, trebuie trăită. Experimentată direct, adică. Şi atunci, constaţi că relaţia ta cu ceva, cu cineva, se transformă şi, atunci când intervine ceea ce eu numesc Energia Coeziunii şi ceilalţi „Iubire”, relaţia respectivă se transformă. Ea face două sau mai multe Entităţi, care pot fi orice (şi asta am verificat experimental!) să devină „UNA”.
Este, dacă vrem, procesul de fuziune dintre „individualităţi”.
Ai scris ceva superb despre asta:
Jocul bulelor de aer
Oricât ar părea de straniu, de paradoxal, aşa cum am spus, ASTA, SE PETRECE!
Ca să înţelegi Iubirea, trebuie să o priveşti simultan atât din Interior, cât şi din Exterior. Abia atunci, înţelegi despre ce este vorba. Altfel, e o colecţie de texte pe care le manevrăm raţional.
Iar raţiunea şi Iubirea, sunt chestii foarte diferite. Iubirea, cea Reală, este o JONCŢIUNE, o piesă de legătură între Mentalul Conştient şi Supraconştient.
Cea mai consistentă expresie, o „definiţie” metaforică pe care am găsit-o şi care se şi verifică în practică, dacă ştii cum anume, este:
Cuvântul care zideşte.
„Cuvântul” aici, trebuie privit în sensul de VIBRAŢIE, ceva similar Logosului Primar.
Eu privesc această Energie, Iubirea, ca pe o punte între două lumi. Dacă vrei să uneşti două maluri, arunci un pod peste ele. Cam aşa este şi asta: Un pod între două lumi: cea vizibilă, materialitatea fizică şi cea invizibilă, materialitatea subtilă, perceptibilă doar extrasenzorial.
Fără să ascund, am găsit această definiţie în scrierile schivnicilor, ale clar-văzătorilor şi mi-a plăcut, pentru că e uşor de relaţionat cu ea.
Un exemplu, ar fi Părintele Ghelasie Gheorghe (Frăsinet, Vâlcea), care, chiar dacă e plecat dintre noi, trăieşte prin Opera sa şi căruia îi sunt recunoscător, îl consider un mare Mentor şi dacă ţinem seama că Isihasmul este „Yoga europeană”, cred că am spus destul.
Alte exemple sunt Părintele Arsenie Boca şi Serafim de Sarov. Ambii au practicat Isihasmul (aparţinem Spaţiului ortodox…), deci putem relaţiona mai uşor dacă ţinem seama de contextul cultural.
Cea mai interesantă şi detaliată descriere a procesului, am găsit-o la James Redfield, în seria sa de cărţi, care a debutat cu „Profeţia de la Celestine”. Filmul realizat, prezintă foarte explicit PROCESUL şi o parte din implicaţii.
Oricum, este un teritoriu a cărui vastitate, abia dacă am început să o ghicesc. Păcat că speranţa deviaţă care mi-a mai rămas… Poate şi de aceea fac ceea ce fac acum… Vreau să experimentez cât mai mult în timpul puţin care mi-a rămas şi cu toată sinceritatea şi onestitatea, lucrul cu această Energie, este de departe cea mai fascinantă Călătorie, cu cele mai spectaculoase şi impredictibile rezultate…
Un raspuns de anvergura unei adevarate postari. 😊 Stiti multe, iar eu inca inteleg putine. In perioada in care scriam mult pe blog, traiam niste stari inexplicabile, pe care acum nu le mai traiesc neaparat. Acum imi amintesc rational de anumite stari, anumite revelatio, anumite… feluri in care eram. Insa ceea ce scrieti imi da incredere sa merg mai departe, sa caut iarasi ce am trait candva, sau, mai bine, za caut altceva, mai bun, mai sustinut, mai… „meritat”. 😊