Tot vorbim despre oameni adevăraţi. Despre cum trebuie să fie exemplarul ideal, făcând abstracţie de gen. Odată cu intrarea în lumea asta a dezvoltării personale şi spirituale, eşti tentat să cazi în extrema „bună”. Începi să crezi că trebuie să fii bun, să iubeşti necondiţionat, să-i ierţi pe toţi, etc. Mai predic şi eu despre asta, ca şi cum atâţia şi atâtea n-ar fi de ajuns. Da dom’le, iubeşte necondiţionat, iartă-i pe toţi, fii bun, fii Maria Tereza dacă vrei, dar fă-le cu întreaga ta fiinţă. Fă-le din suflet şi din minte în acelaşi timp. Ori le faci aşa, ori nu le fă deloc. Pricepi ce zic?
Ştii când sunt oamenii faini? Când sunt autentici. Ştii ce înseamnă să fii autentic? Să fii tu. Cu soare şi ploi. Cu nervii tăi pe care nu ţi-i suportă nimeni şi totodată cu cele mai nobile sentimente pe care le-ai avut vreodată. Cu plânsete şi urlete şi cu râsete şi milostenii făcute la oamenii săraci. Să fii tu, cu îngerii tăi şi cu demonii tăi. Cu perversiunile tale de nimfomană maniacă şi cu conversaţiile tale cu Dumnezeu. Cu înjurăturile tale şi cu alintările pe care le faci bebeluşului tău. Cu zilele senine şi cu zilele cu tunete şi fulgere. Să fii TU!
Nu oamenii spirituali sunt faini! Nici ăia buni la suflet sau miloşi! Nici intelectualii şi analiştii! Nici măcar oameni calculaţi şi diplomaţi nu-s faini! Oamenii faini sunt ăia compleţi, frate! Şi adevăraţi! Şi ei însăşi! Şi autentici! Şi cu de toate!
Oamenii autentici sunt şi spirituali, şi materiali, şi îngeri dar şi demoni. N-o să fii bun pentru lumea asta dacă vei fi complet şi autentic. Pentru că oamenii sunt obişnuiţi cu roluri. Oamenii nu prea au de-a face cu oameni întregi, oameni complecşi, oameni cu bune şi rele. Oamenii vor să te ştie fie un om rău, fie un om bun. Fie eşti un bogătan prost şi hoţ, fie eşti un om cinstit şi cu frică de Dumnezeu, săracul de tine.
Pentru că oamenii sunt obişnuiţi să catalogheze. Aşa sunt învăţaţi de mici. Aşa sunt educaţi. Aşa că nu te aştepta să fii pe placul lumii dacă eşti un om întreg şi autentic.
Dar pot să-ţi spun că vei fi pe placul cui trebuie. Şi-al tău, în primul rând.